Un altfel de show – Karpatia Horse Show 2016

Fie ca ne plac caii, sporturile ecvestre, natura, atmosfera animata – sau, din contra, coltul de pajiste linistit – peisajele cu iz istoric, paradele de eleganta, sau pur si simplu voia buna, atunci Karpatia Horse Show este alegerea ideala ! Mai mult decat un concurs, KHS este un eveniment ce (re)creeaza o stare din „vremurile bune”.

Aeromania 2016

Succint, pentru airshow

Cum suntem in plin sezon de airshow-uri, iar Aeromania 2016 este aproape, m-am gandit sa astern aici indicatiile pe care incerc sa le urmez la fiecare asemenea eveniment.

  1. Echipament
    • daca suntem pasionati de fotografie si de avioane, atunci merita un efort asa incat sa avem la indemana 2 aparate DSLR – unul cu obiectiv „wide”, iar altul cu obiectiv „tele”. In cazul in care nu detinem toate acestea, putem apela la varianta inchirierii de echipament (F64 , Foto Hobby , Inchiriere Obiective) . Desigur, uneori Nikonisti se promoveaza ca ar pune la dispozitie pentru  fotografi echipament spre testare, dar trebuie stiut ca prioritate au membrii NPS, asa ca… nu este o solutie sigura.
    • obiectivul wide, cu focala scurta – de exemplu 10-20mm, 17-70mm, 18-55mm – este util pentru imaginile de ansamblu, cand putem surprinde inima desenata de Iacarii Acrobati, sau cea facuta de Hawks of Romania, semnatura „J” a lui Jurgis Kairys, sau trecerile la joasa inaltime, in cutit, ale lui George Rotaru ori Andrei Serbu. Cadrul larg nu doar reuseste sa cuprinda desenul de pe cer, dar poate include si o parte din sol, ceea ce confera o noua dimensiune si chiar dramatism imaginii.
    • obiectivul tele, cu focala mai lunga – de exemplu 55-200mm, 70-300mm, 70-200mm, 120-300mm – este indicat pentru prim-planuri, acele imagini in care avionul sau formatia ocupa cea mai mare parte din cadru. Este de dorit sa existe si un mecanism de stabilizare. In cazul acestui tip de obiectiv trebuie avut grija la focala maxima folosita (nivelul de „zoom”), pentru ca – mai ales la obiectivele neprofesionale – calitatea imaginii scade catre capatul lung. Asadar, este o idee buna sa cunoastem obiectivul si capabilitatile sale. Spre exemplu, un Tamron 70-300mm VC pentru Nikon are pierderi semnificative de claritate la 300mm, astfel ca indicat este sa ne oprim undeva in jurul focalei de 250mm.
    • filtre de polarizare – desi intunecate, aduc un efect extrem de placut, in special in cazul unui cer pe care sunt si cativa nori. In plus, daca este rotit in pozitia potrivita, filtrul de polarizare ne va permite sa eliminam reflexiile plexiglasului si sa fotografiem clar pilotul.
    • parasolar(e) pentru obiectiv(e).
    • baterii de rezerva.
    • nu are sens sa caram trepied sau monopied – fotografiem scene de actiune. Pentru obiectivele profesionale, cu focale lungi si greutate pe masura, exista intr-adevar trepiede – dar cine detine asemenea echipament nu mai are nevoie de indicatii 🙂
    • de retinut, si incercat, in legatura cu obiectivele este ca acestea ar trebui sa fie de calitate. Cred ca merita mai degraba investit in lentila decat in aparat. Numarul de functii accesibile rapid, numarul de display-uri, capacitatea de declansat in rafala sau numarul mare de „megapixeli” nu ajuta la nimic daca imaginea retinuta de megapixelii respectivi nu este una de calitate. Un obiectiv „pro” va fi luminos, clar, va ajuta aparatul sa focalizeze rapid si sigur, va avea o stabilizare buna mai ales cand facem „panning” (urmarim subiectul prin obiectiv trecandu-ne prin fata). De multe ori obiectivul tine loc si de priceperea fotografului, asa cum se poate vedea chiar si la unii evanghelisti Nikon ori Canon, in cadre banal executate dar totusi placute.
  2. Setari
    • desi circula tot felul de reguli, care atrag setari care mai de care mai exagerate, cred ca importante sunt doua idei:
        • claritatea – avionul ar trebui sa nu apara miscat (cu exeptia situatiei cand asta ne dorim, in virtutea unei viziuni artistice), iar asta se observa cel mai usor pe muchiile aripilor sau la desenele de pe acestea.
        • senzatia de miscare – in cazul avioanelor cu elice, este placut ca aceasta sa apara rotindu-se.

    • pornind de la cele doua idei, ne putem baza pe cateva setari, care insa pot varia in functie de experienta/usurinta de manevrare a aparatului/conditiile de fotografiere:
      • focalizarea in punct, cu exceptia formatiilor cand prefer folosirea matricei intregi.
      • masurarea expunerii tot in punct sau medie – astfel ne asiguram ca avionul nu va fi supraexpus, in cazul unui cer complet senin, sau subexpus – in cazul unui fundal cu nori. Exista si parerea ca masurarea matrice este cea mai buna la tipul acesta de fotografie – am incercat, nu mi-a placut.
      • focalizarea automata continua, pentru ca aparatul sa fie mereu focalizat pe avionul care se misca destul de rapid.
      • modul de fotografiere pus pe prioritate-timp (S, in cazul aparatelor Nikon, sau Tv – in cazul celor Canon). Valoarea aici poate fi oriunde intre 1/125 si  1/640 secunde pentru avioanele cu elice, si mult mai scurt – de exemplu 1/2000 secunde – pentru cele cu reactie.
      • compensarea expunerii – nu este obligatoriu, dar uneori trebuie influentat modul in care aparatul masoara expunerea optima (in cazul programului prioritate-timp – ne referim la deschiderea diafragmei). Astfel, efectuand cateva cadre de test, poate fi nevoie sa configuram o compensare a expunerii de +1 sau +1.3 (insemnand ca deschiderea diafragmei va fi mai mare decat valoarea calculata in mod normal de aparat).
  3. Mod de lucru
    • (din pacate) cea mai mare parte din mitingul aviatic va trebui urmarita prin obiectiv. Adesea, pilotii se gandesc si la noi, amatorii, si repeta acrobatiile – astfel ca prima oara putem retine in ce consta figura acrobatica, iar la a doua trecere suntem pregatiti pentru cadrul de neuitat !
    • nu trebuie sa ne grabim sa declansam. Este bine sa urmarim avionul sau formatia cu declansatorul jumatate apasat, astfel incat subiectul sa ocupe aproximativ acelasi loc in cadru.
        • cu cat incepem „urmarirea” de mai departe, cu atat ne putem sincroniza mai bine cu viteza subiectului.
        • cand consideram cadrul perfect – declansam si, chiar daca nu mai vedem nimic in vizor, continuam sa urmarim subiectul. Astfel avem sansa obtinerii unei imagini cu subiectul clar si tot ce este in jurul acestuia – miscat.

    • conteaza foarte mult locul din care vom fotografia. Nimic nu se compara cu o pozitie buna, cat mai aproape de zona de desfasurare a acrobatiilor. Din pacate, acest lucru nu este posibil la toate mitingurile, si clar nu pentru toata lumea. Fiecare aerodrom isi are micile starlete cu tun foto, cu vestuta reflectorizanta si acces nelimitat (de multe ori – degeaba). Inghitim si le trimitem un gand bun. Exista, desigur, grupul de „spotteri”, care uneori are o amplasare ceva mai buna decat muritorii fata de zona de display, dar nu este o regula. De dorit este sa gasim acea pozitie care ne va permite cadre inedite, sau cel putin bune, si – pe cat posibil – deosebite fata de ale majoritatii.
    • la final de airshow, mergem acasa, descarcam si stam cu inima cat un purice pentru a vedea daca minunatiile de pe afisajul aparatului foto erau adevarate sau… mai trebuie exersat.
  4. De evitat
    • daca nu avem la dispozitie mai multe aparate si obiective, este de preferat nu incercam sa obtinem cadre in discordanta cu obiectivul de care dispunem. De exemplu, dar avem un 18-55mm, ar fi mai bine sa ne concentram pe cadrele de ansamblu, pe trecerile la joasa inaltime, aproape de public, pe imaginile cu spectatorii uimiti de evolutii – si, in general, pe imagini pe care „spotter-ii” – asta e un tip de om – cu tunuri, concentrati pe actiunea din inaltimi, le vor rata. Obiectivul larg este ideal pentru a surprinde atmosfera de la acest tip de evenimente.
    • ideea ca un cadru va arata bine dupa ce decupam din el mai mult de 50% nu este cea mai buna. Acest tip de fotografie este destul de dificil, si este greu sa obtinem imagini impecabile. Chiar si „veteranii” arata imaginile micsorate simtitor pentru a scapa de defectele care altfel ar fi vizibile cu usurinta (subiectul miscat, zgomot de imagine, etc). Daca dam la o parte 50% din imagine, redimensionarea ne va putea sa mai ajute prea mult.
    • nu trebuie irosit timp pe revazutul fotografiilor imediat dupa ce le-am facut – putem rata scene spectaculoase.
    • dupa miting, cand prelucram fotografiile trebuie incercat sa rezistam tentatiei de a exagera cu efectele (din nou, cu exceptia situatiei cand o facem in virtutea unei viziuni artistice chinuitoare). Si in exemplele de pe acest blog sunt cateva exagerari nu neaparat inspirate, in special in posturile mai vechi. In principiu ar trebui incercat sa evitam rezultate ca in acest articol de pe Nikonisti !

BOBAS 2016

Clinceni Air Show – 2016

Ploiesti Air Show – 2016

La joaca in lanul de zapada